

Şi ca să urmăm paşii marelui actor şi pe calea teatrului clasic, e de ajuns să menţionez un Pristanda de neuitat pe care l-a jucat în regia lui Radu Beligan, pe scena Naţionalului Bucureştean - unul dintre cele mai izbutite personaje ale acelei montări cu "O scrisoare pierdută", alături de marele Marin Moraru (Farfuridi) şi neuitatul Gheorghe Dinică (Caţavencu). A spune că Zetterul era actorul total nu e nicidecum o exagerare...
Şi nu numai total, dar şi perfect. Făcea parte din acea specie rară a comedienilor incapabili să joace prost - chiar şi atunci când, cum din nefericire prea des li se întâmplă artiştilor de mare popularitate, era distribuit abuziv, ca "nume de afiş" sau "pată de culoare" prin diverse porcărele (inclusiv şi mai ales în ultimii ani).
Desăvârşirea măiestriei lui avea puterea de a legitima chiar şi aceste compromisuri, împrumutându-le ceva din aura zecilor şi zecilor de roluri (în jur de şaptezeci) din anii de glorie ai marelui actor. Aceea e moştenirea pe care ne-o lasă Jean Constantin, omagiat recent şi cu titlul de Cetăţean de Onoare al Oraşului Constanţa, unde a zidit cultură şi omenie - omul de care ne despărţim acum rostindu-i, cu ochii în lacrimi: "Dormi în pace!"
Tu ai plecat de langa noi,dar ai ramas in sufletele noastre!