Povestea lui... Tommy!

  Nu am gasit un titlu mai potrivit oricat de mult imi este drag de el! As vrea sa va povestesc pe scurt despre pufosenia care imi incanta privirea si imi fura zambete zilnic: motanul meu negru Tommy.
  Acum doi ani ii spusesem prietenului ca imi doresc un animalut.Initial era ideea de un catelus mic negru si cretuliu :)) Apoi punand in balanta avantajele si dezavantajele muncii in ture am ajuns la concluzia ca as chinui un caine daca l-as scoate o singura data pe zi afara si daca nu l-as plimba... Apoi evident,am ajuns la concluzia ca vreau un motan gri sau tigrat pentru ca nu ii trebuie asa multa atentie,nu trebuie scos afara si  nu e necesar decat sa ii cureti zilnic sau la doua zile litiera cu nisip,sa aiba apa si mancare.
  M-am trezit intr-o zi ca vine la mine sa imi zica sa mergem la un coleg de-al lui sa luam pisicul.Ca are 3 luni si ca a fost adus din alt oras (Ostrava),la 200 km departare de orasul in care locuiesc Brno .
Eu eram tare fericita,nici nu am pus prea multe intrebari eram convinsa ca trebuie sa fie GRI sau TIGRAT cum cerusem eu nu? Si ajunsa acasa la colegul respectiv,el a luat cutia si mi-a aratat minunea.Era un motan mic,negru,pricajit,ii curgeau ochii si avea o privire cu totul pierduta.Era slab,puricos si mai mari erau mustatile ca el.Arata mai degraba ca un big mousse decat a pisic... Apoi am aflat ca toti pisicii colegului se dadusera si ca ramasese ala negru singurel... Si de aceea prietenul il luase mai mult din mila pe asta.M-am intristat pe moment,apoi am zis ca na,fie ce o fi,asa a fost sa fie: negru. Apoi a incoltit in mine ideea ca ar putea aduce ghinion,negru fiind. M-am panicat si mai mult cand am vazut  ca saracul fugea de rupea prin casa si vreo saptamana efectiv nu am reusit sa dau de el... Spre norocul meu,in primele 4 zile am reusit sa il invat sa faca la litiera,il incuiam cu ladita de nisip in baie cate doua ore pe zi.Ma saturasem sa tot sterg si sa curat dupa el....

Dupa vreo 3 saptamani,de teama ca ar putea fi cu "ghinion" si timp in care doar il hraneam si incercam sa ma atasez de el,sa ii ofer atentie cu oarecare retinere,am inceput sa ne imprietenim impreuna.A inceput sa stea langa mine pe canapea,sa isi doreasca sa stea mai tot timpul cu mine,inclusiv cand dormeam.

Timpul a trecut si deja e baiat mare ,a implinit 2 anisori si e un flacau frumos :P Apropo numele lui a fost ales pe premisa ca dl Pisic e ceh,nascut aici si na,trebuie sa sune si in ceha
Daca ar fi sa descriu in cateva cuvinte ce inseamna el pentru mine ar fi : fiinta care ma iubeste cel mai mult,in el zace cea mai pura dragoste care o poate oferi cineva,neconditionata! (exceptand lucruri simple gen o mangaiere si o bucata de mancare)

Daca mi-ar fi spus cineva ca as putea avea grija de un animal nu l-as fi putut crede,eu uneori nici de mine nu pot avea grija,dar de el.Un animal nu inseamna sa il iei in casa ta si sa fii stapanul lui.Inseamna sa ii suporti mofturile,cand incepe sa miaune din te miri ce la 3 dimineata si tu la 5 in zorii zilei trebuie sa te trezesti ca la ora 6 incepi munca... Nu mai spun de faze de genul umbla peste tot in casa si nici pana in ziua de azi nu am putut sa il dezvat de obiceiul de a naviga pe masa... In schimb mi-am facut deja reflex sa nu mai las absolut nimic pe masa,nici macar un mar uitat cumva,pentru ca apoi are placerea sadica de a se juca cu el pe podea :D

E mereu curios,jucaus,iventiv.Cauta cele mai neobisnuite moduri de a se distra,si e tare iubaret! Nu e prietenos de prima data cu nimeni si te testeaza :D  Parca imi si amintesc ca mai ieri ii cumparam primul saculet de nisip,prima zgarduta antipurci si eram ingrozita cum va scapa el de purici cand a venit in casa :))

Am incercat sa am grija de el cat de bine am putut,mereu i-am cumparat cea mai buna mancare de la Purina,pateute si din cand in cand vitamine.Mama chiar imi zicea ca am innebunit daca dau pe un pateu care il mananc eu jumatate de euro si pe pateul lui Tommy 1 euro :))

Timpul a trecut si m-am tot atasat de el,de fiecare data cand ajung acasa de la munca,nu exista sentiment pe care sa il pot descrie,cat de fericit pare si ce frumos ma intampina. In fiecare dimineata e clar: vrea mangaiat altfel incepe sa miaune :))  Si mai e si manipulator: daca cineva doarme,el clar o sa incepe sa miaune cat de tare poate el,ca sa ii fie atribuita atentia asupra lui.Mai nasol e cand vrei sa i-o oferi si el fuge sub pat :)))

Momentul in care sincer am crezut ca nu il voi intampina niciodata a fost in luna iulie a acestui an inainte sa plec in Italia. Am lasat usa deschisa la balcon si fiind frumos afara,am zis sa nu il scutesc de privilegiul de a ramane singur in balcon in timp ce eram plecata dupa diverse cumparaturi.Cand m-am intors... ia-l de unde nu era.Am cautat orice coltisor al casei in speranta ca ochii lui mici si calzi ma vor intampina.M-am speriat groaznic,pentru ca  el din cand in cand o vizita pe vecina de vis-a-vis si ii cam rupea florile femeii.Credeam ca l-a otravit de nu vine deloc cand il tot strigam....Incercasem mereu sa nu il las in balconul vecinei,sa ii interzic,ajunsesem sa stau mereu cu el in balcon sa fiu sigura ca nu mai se duce in balconul femeii.

De data asta,nu era in balconul ei,dar in schimb era de negasit.Am cercetat zona de langa bloc si nici urma de el.Deja imi pierdusem speranta si ziua aia am plans aproape non stop.De la atata plans ma luase somnul si m-am trezit cu o ora inainte de a se insera.M-am dus din nou sa il caut,l-am tot strigat... nimic. Pana cand fara sa vreau,mi-am aruncat privirea intr-un copac.Ghiciti cine era agatat de o creanga si ma privea cu o fata de vinovat: Tommy. Se suise destul de sus si era cam imposibil sa il dau jos singura fara o scara sau fara ajutorul cuiva.Dupa ce l-am dat jos,o ora a stat numai lipit la pieptul meu si astepta mangaieri.Foame nu ii era,pesemne mancase destul de bine ziua aia inainte sa isi inceapa aventura.
Ce m-am ofticat a fost ca nu a mieunat,in tot timpul asta cat l-am cautat ,pentru ca imi usura evident din cautarile mele si din toata teama care o simteam atunci ca l-am pierdut definitiv.Asa am ajuns eu sa imi fac bagajul fix cu 3 ore inainte de a pleca in Italia,pe fuga,sa imi vopsesc parul tot pe fuga si toate cele.Dar eram fericita ca l-am gasit in sfarsit!

De atunci nu a mai plecat,a stat cuminte in balcon si din cand in cand nu se poate abtine si viziteaza balconul vecinei :)) Acum pentru ca e destul de frig afara si au inceput ploile doar scoate nasul pe geam/usa si cam atat. Cel mai bun prieten al lui e caloriferul :D

Nu ma mai lungesc cu vorba sa nu va plictisesc,v-as povesti o gramada din peripetiile pe care le-a facut si le mai face el,tipic pisicesti si de "adolescent" :))

Si acum sa va arat niste poze cu el,intr-o ordine relativ cronologica:
In primele zile dupa ce l-am adus in casa:

Asta e prima poza facuta,in sfarsit avusese incredere sa doarma in preajma mea...



Un urecheat care va ajunge un motan superb:

Un tigrisor in devenire:

Cel mai dulce pisic:

 Aici eram mai maricel,aveam 7-8 luni










Poze de la Craciunul de acum doi ani,atunci incepuse sa se maturizeze,se vedea dupa botic :D Si totodata primele lui poze facute cu aparatul car eil cumparasem atunci ,un Nikon D3000


Si Tommy papa portocale!



So sexy:


Pe pervaz vara,ce poate fi mai frumos ? :D


Reclama la Nikon si moaca suparici din cauza blitzului:


Momente de tandrete suprinse cu aparatul,in sfarsit!




Printre putinele poze cu noi doi... de pe vremea cand avea 6-7 luni



Poze de asta vara,Tommy tolanit in balcon la soare...





Cu un an inainte,tot vara pe pervaz:





Beauty Sleep - cam 12-15 ore pe zi asa:



Nu spun asta pentru ca e motanul meu,dar e cel mai frumos motan pe care l-am vazut vreodata si cu siguranta e cel mai afectuos si iubaret! Acum nici nu imi pot imagina cum ar fi fara el,ceea ce e destul de grav... si sper sa ii dea Dumnzeu cat mai multe zile de viata!
Voi aveti vreun animalut? Mie imi e foarte teama sa ma atasez de un animalut de teama ca l-as putea pierde intr-o zi,chestie inevitabila de altfel..

Later Edit: Am uitat sa mentionez ca pana la varsta de 15 ani "maltratam" orice pisica care ii manca puii bunicii,incercam sa o fac sa plece din curte,ca sa nu fie dusa pe camp de bunicul :)) Adoram toate animalele posibile,numai pisicile nu!


Pupici,
Andreea

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Mâzgâleli:

Supercounters


StatCounter