Feelings....

     Daca sunteti intr-o dispozitie buna,de vineri seara,cu pofta nebuna de weekend,renuntati sa imi mai cititi postarea,asta daca ati nimerit din greseala pe blogul meu.
    De cateva luni atmosfera a devenit tensionata la munca,plec de acolo mai rau ca un copil din clasele primare care urla la mama lui " gataaa am scapat azi!"  Orice am face,ma refer atat la mine cat si la colegii mei,nu-i bine.Pai de ce nu e bine?Pentru ca: avem in jur de 90-110 de chestii de verificat,rezolvat timp de 8 ore.Alea 100 chestii,numite tichete la noi trebuiesc in mare parte verificate din ora in ora sau din doua in doua ore.Si suntem doar 4 persoane pe tura.Nu mai vorbesc de faptul ca mai nou,zici ca suntem help desk,zbarnaie telefonul in disperare,un client suna sa ma intrebe pe mine de ce router-ul lui a fost picat o ora,cand problema lui e rezolvata de 9 ore,totul e in regula.El vrea motivul,motiv pe care noi nu il avem si il "culegem" de la alta echipa din New York/US.Si e o intreaga nebunie: noi detectam o problema,noi incercam sa o rezolvam,noi tragem de "n" echipe daca problema nu e rezolvata si tot asa...

    Cel mai "frumos" e cand ma suna o conita care imi urla in telefon de imi sparge timpanele.Alo,stiu ca ai o problema,dar noi lucram aici nu numai pentru locatia dumitale,deci calm down! Evident nu ii pot spune asa ceva,trebuie sa vorbesti frumos cu clientul,sa il pupi in fund pe romaneste si sa il minti frumos: vom rezolva problema cat mai repede,desi problema nu tine de tine: tu trebuie sa trimiti tehnicianul on site si deja ai facut-o.Americanii evident se misca in reluare,nu se duc la timp sa rezolve problema altor... americani si apoi intram noi in belele.

   Nu e suficient  ca tu esti in call si clietul urla la tine,se mai trezeste si Incident Managerul sa iti "tipe" pe un chat room ca el vrea update-ul pentru nu stiu ce locatie.Nenea,matale de ce nu intri in tichetul logului si vezi update-ul?! Evident alte telefoane zbarnaie ,alte tichete noi vin care cer rezolvare in timp record....Asta ca o mica descriere a ceea ce se intampla acolo,ca sa nu intru in detalii.
    Ieri am plecat o idee mai tarziu de acasa la munca,afara ningea iar cand ninge soferii  cehi sunt incredibili de lenti in trafic.Rezultatul: am intarziat 10 minute.Cand am ajuns la munca,suparare mare din partea mangerului "Sa nu mai existe alta data cand intarzai!" A mai existat alta data??? Alo,dle te inteleg ca vrei sa ma tragi de urechi ca am intarziat dar nu imi vorbi pe tonul ala intepat si arogant. Asadar i-am dat si eu o replica acida si i-am zis pe acelasi ton arogant "A mai existat alt precedent,alta data cand am intarziat?"
Cand a vazut ca s-au aprins spiritele,m-a tras deoparte in camera de meeting si sa imi explice el ca vai dle,e in responsabilitatea lui echipa asta si ca vezi dle isi cere scuze ca tonul lui nu a fost tocmai adecvat.A trebuit sa imi cer si eu scuze,sa ne prefacem amandoi si sa plecam zambitori.Ce emotionant!!! A vrut sa imi arate cine e seful si si-a cam luat-o.
    Mi-a ajuns pana in gat munca astora,care pe langa faptul ca e inrobitoare,iti mai stirbeste si orice urma de demnitate: mai nou urla seful la tine ca la usa cortului,creeaza suspanusuri,nervozitate... Si uite de aia nu "inghit" eu polonezii....
    Inca astept "minunea" sa se produca: un alt loc de munca in IT,daca si ala va fi esuat,atunci mai bine ma intorc in Romania,decat sa fiu injurata in stil americanesc .
Si da,multi dintre voi ar spune" Vai dar in Romania e mai bine?". Nu,nu e mai bine,dar nici aici nu e raiul pe pamant.Mai nou muncesti de iti sar ochii si nici macar nu primesti respect.Daca ar fi fost munca huge fara ture,cred ca as fi suportat altfel situatia.Dar eu la 3 dimineata trebuie sa ma concentrez si sa dau randament maxim ca si in timpul zilei...
Am ajuns sa renuntam atat eu cat si colegii mei  la pauza de masa din cauza ca suntem overload!!! Ni se spune in fata de catre management ca volumul de munca e huge si ei nu fac nimic in sensul asta : nu mai angajeaza pe nimeni,nu ne maresc macar cu 50 euro salariile. Nu,mersi,daca e sa primesc injuraturi,vreau sa le primesc in romana. Ma simt mai rau ca albina aia din poza,care isi cara biscuitii...Aia macar e fericita!!! (cred!)
    Dupa cum observati "universul" meu se roteste in jurul la locul de munca.Cand ajung acasa nu mai imi trebuie nimic: decat sa imi iau motanul in brate,sa mai gatesc si eu ceva ca omul ,mai citesc blogurile voastre si sooooomn cat cuprinde.Asadar rutina zilnica,nimic deosebit.Stiti si somnul asta,de fapt poate deveni hobby pentru unii dintre noi.
    Si da,eu sunt vinovata ca accept mizeriile astea dar momentan nu am incotro.Sunt intr-o tara straina si trebuie sa ma conformez,fie ca imi place sau nu.
  In seara asta iar lucrez de noapte,iar am sa astept din nou ora 6.20 dimineata ca sa pot ajunge acasa... Ma duc sa imi fac cafeaua,sa ma pregatesc si sa am grija ca nesimtita de mine sa nu mai intarzie! Cum,se poate asa ceva?!



Si fara pupici azi.Sunt frustrata.Oricum va doresc un weekend cat mai placut!

35 de comentarii:

  1. Hey, sorry to hear that... :( Nici macar pentru un salariu astronomic nu trebuie sa ne lasam calcati in picioare!
    Sfatul meu ar fi sa-ti cauti rapid altceva, dar tot in Cehia. Cu siguranta vei gasi ceva mai bun.
    Capul sus! >:D<

    RăspundețiȘtergere
  2. off... iti doresc din tot sufletul sa-ti gasesti alt loc de munca si sa scapi de stressul turelor. sa te poti bucura de weekend si nopti linistite.
    stii ca totul va fi bine pana la urma? eu cred si ar trebui si tu. poate ca nu ai chef de vorbe simple si pe moment ai nevoie de altceva, dar macar sa-ti dau un imbold. cat de micut, dar sa stii ca noi suntem alaturi de tine si te intelegem!
    o noapte usoara! :*

    RăspundețiȘtergere
  3. @Madutza multumesc de incurajari.Tu ai blog? Am incercat sa intru in profilul tau sa vad si imi apare "profil indisponibil".Pupici!

    @A.M si eu sper din suflet sa gasesc altceva in timp cat mai rapid,pana nu o iau razna.Multumesc de incurajari.Pupici si weekend cat mai placut!

    RăspundețiȘtergere
  4. Sunt alaturi de tine-stiu prin ce treci pentru k nu mi-a fost deloc usor la inceput,atunci cand am capatat dupa cautari indelungi si obositoare,in sfarsit-un loc de munca!!!si chiar nu mai era cazul sa"suflu",din pacate..in sensul k de multe ori am stat si peste program si oricat de corecti ar fi nemtii,munca mea nu era indeajuns rasplatita sau pe masura apreciata..pana cand le-am aratat eu ca de fapt"regulile"le fac eu si am plecat de acolo,fara sa-mi pese ca ei nu se vor descurca,mai ales cu un angajat in minus..stiu k m-au sunat cu saptamanile la rand sa ma intorc,am primit si promisiuni duble de salariu si chiar daca in momentele alea poate eram disperata sa muncesc-pt k inca nu gasisem un alt loc de munca,doar voiam ceva cu adevarat bun doar de asta si plecasem de acolo,nu am cedat deloc!ei chiar imi ziceau la un moment dat ca gata am obtinut ce imi doream,ca ce imi pot dori mai mult insa nu ma mai intorceam pentru nimic in lume-asta voiam sa stau departe de oamenii si locul unde nu ma imteam bine!:)si treptat,cu putina rabdare,energie pe masura am gasit job-ul viselor mele:)sunt convinsa ca puteam sa nu-l gasesc din prima,insa Dumnezeu mi-a rasplatit cel mai frumos momentele mele de frustrare si disperare..sper din suflet ca Dumnezeu sa fie alaturi si de tine acum cand treci prin clipele astea"critice",in special pentru a-ti oferi conditii si colectiv mult mai bun pentru munca..
    te imbratisez cu mare drag,iubita..chiar imi doresc sa ne mai povestesti cum evolueaza lucrurile pe acolo,pe la tine..daca tu nu ai chef de pupici,eu iti trimit un milion de besitos pentru momentele alea in care ai cel mai mare nevoie de ei:*:*:*::*:*::*:**:*:*:*:*

    RăspundețiȘtergere
  5. Andreea, nu am blog, am doar cont Google, dar ma tot bate gandul sa-mi fac unul :) :*

    RăspundețiȘtergere
  6. Deci eu am citit, pentru ca nu am tocmai o zi grozava. Poate daca ti-as spune si eu ce se intampla in jur, te-ai simti mai bine, nu stiu.... Uneori ajuta sa auzi ca se poate si mai rau :)

    Din ce am citit mai sus si in comentarii si din ce stiu de la prietenele mele din alte tari, se pare ca peste tot poate fi la fel. Am o prietena in Franta care s-a chinuit mult sa gaseasca un job decent. Iar dupa ce s-a angajat, poate pentru ca nu e de-a lor, poate pentru ca nu e pupincurista (scuzati cuvantul), i-au tot pus bete in roate. O terorizeaza psihic de ani de zile si incearca sa scape de ea si eu nu stiu cum rezista.

    Am avut si eu parte in Romania de tot felul de experiente - cu lucru fara pauze si cu luat de lucru acasa si tot nu erau multumiti. Sau job unde am fost angajata pentru o anumita chestie si mi s-au pasat inca alte nu stiu cate atributii fara sa mi se mareasca salariul. Am fost revoltata de atatea ori.... insa am plecat. Am contat pe faptul ca nu aveam responsabilitati prea mari si ca stiam ca pot sa ma bazez pe ai mei oricand si ca nu trebuie sa inghit mizeriile lor... Sigur ca vine o vreme cand esti pe cont propriu si e mai greu sa iei decizia de a pleca.... si te inteleg.

    Sper sa gasesti altceva cat mai repede. Nu stiu unde, ca e clar ca peste tot poti da de astfel de situatii.

    Si apopo de routere si probleme tehnice. In SUA nu cred ca exista niciun call-center 100 american. Toate sunt prin alte tari. Ne-am schimbat routerul de curand si am avut probleme si am fost redirectionati la Belkin, cu help-centerul in India. Legatura telefonica oribila, ne si imaginam cum nenea ala sta pe un camp si vorbeste cu noi. Ca sa nu mai zic ca nu vorbea engleza bine si nici nu o intelegea. Am pierdut o ora la telefon si nici n-a stiut sa rezolve problema. Deci frustrarile pot fi de ambele parti :)

    Multa bafta si multa putere sa rezisti. Sa stii ca astea, pe langa stresul inevitabil, te si intaresc si la un moment dat o sa te ajute sa razbesti ceva mai usor in viata....

    RăspundețiȘtergere
  7. asculta o piesa faina, relaxeaza-te, mananca niste biscuiti precum cei din poza si capul sus. n-a zis nimeni ca o sa fie usor, stim. de-ar sti ei ca stau de vorba cu o bloggerita asa iubita ... numai bine! iti transmitem toata caldura noastra, de aici din Ro!

    RăspundețiȘtergere
  8. Te inteleg! Am lucrat intr-un mediu asemanator: angajati putini, volum de munca mare! Noroc cu colegii de munca care erau super ok. Iti doresc multa putere si te rog sa incerci sa fii mai optimista! Macar un pic si tot e bine! Azi nu-ti trimit pupicei, ci lots of hugs!

    RăspundețiȘtergere
  9. da,Andreea,te inteleg perfect.cel mai greu e sa rezisti psihic si pana nu rezolvi problema ,totul depinde de tine,tine te.te pup si iti doresc sa rezolvi cat mai repede si mai bine problema cu servici.noapte buna!

    RăspundețiȘtergere
  10. @Raluka pupici!!! Multumesc mult pentru cuvintele frumoase.La mine "buba" e mai mare,tu macar stii germana,dar eu nu cunosc limba lor,deci numai in IT pot lucra in Cehia.
    Nu imi pierd speranta,sper sa fie mai bine.Cred ca totusi m-am ajuns si oboseala turelor si nu mai rezist nici muncii asteia haotice.
    Te pup si multumesc ca mi-ai impartasit din experienta ta! Poate va fi si mai bine pentru mine,curand! La noi e mai greu,atat eu cat si el vrem sa ne schimbam jobul,sa plecam in Praga,si sa gasim amandoi in acelasi timp de munca,va fi destul de greu.De fapt asta e problema problemelor.Pupici si un weekend cat mai placut!

    @Mdutza astept sa iti faci micul tau coltisor virtual.Pupici! :*

    RăspundețiȘtergere
  11. @Americanca multumesc pentru sustinere si pentru cuvintele frumoase.Intr-un fel sau altul va fi ok,cum ii spuneam si Ralucai,la noi e mai greu pentru ca vrem amandoi sa ne schimbam job ul,deci sansele sa plecam amandoi in Praga in acelasi timp,sunt mici.Adica sa gasim amandoi job in acelasi timp.
    Cat despre prietena ta,inseamna ca e o persoana puternica,dar sincer francezii cred ca sunt prima natie care nu suporta prea mult strainii.
    Cat despre indianul cu pricina,din pacate nu e vina lui,e vina firmelor care taie costurile cat mai mult si isi muta sediile in zone mai subdezvoltate.Bruma lor de engleza si accentul lor cu siguranta enerveaza un american.Eu personal iau contact chiar si in firma cu unii,cu altii la telefon si de cele mai multe ori am dificultati de ai intelege din cauza accentului.
    De exemplu,in firma in care lucrez,au mutat deja un proiect in India,iar oamenii care munceau pe proiectul ala au fost repartizati care cum au nimerit in alte echipe.
    Cat despre munca,nici noi nu eram insarcinati cu atatea proiecte pe cap,sa lucram in stilul asta haotic la inceput.Acum 9 luni lucrurile stateau altfel cand am ajuns eu in echipa asta,iar de anul trecut din noiembrie e pur si simplu teroare.Iar intre noi colegii incercam sa ne intelegem,insa din cauza stresului la un moment dat altii baga bete in roate.Nu mai vorbesc de faptul ca unii nu sunt calificati pentru pozitia in care sunt,si au fost adusi cu forta pe motivul "business needs"...

    Te pup si sper sa ai un weekend minunat,desi ziua asta spui ca nu ti-a mers chiar ok.

    RăspundețiȘtergere
  12. @Andreea multumesc ! esti o draguta.Glumeam la faza cu pupicii,vad ca toata lumea a luat-o in serios.Speram sa fie mai bine,pentru fiecare!

    @Modniza multumesc! Sa fie! Cred ca sunt putin enervanta cand "ma plang" in astfel de postari.Multumesc de incurajari!!

    RăspundețiȘtergere
  13. @Madutza astept cu interes micul tau spatiu virtual! Pupici si un weekend cat mai placut! :*

    @Karmen biscuitii din imagine sunt carati de albinuta aia,ii las ei :P
    Apropo nu stiu daca e pura coincidenta dar azi chiar m-am trezit cu pofta de biscuiti :))
    Karmen tot am incercat in ultimele trei zile sa iti las comentarii pe blogul tau,dar nu imi merge... efectiv cand imi cere sa bag codul ala de litere,il bag si apoi nu mai am unde sa dau enter la mesaj... Numai mie mi se intampla?! :(
    Ai putea totusi sa scoti macar pentru o zi codul acela de verificare a mesajului ,sa facem un test,sa vad daca merge?Multumesc.
    Te pup si weekend cat mai placut!

    RăspundețiȘtergere
  14. Imi pare tare rau sa aud ca esti intr-o asa situatie... nu am trecut prin asa ceva inca, dar imi pot imagina. Chiar nu ar trebui sa suporti un astfel de comportament din partea nimanui.

    Cand trec printr-o perioada proasta sau am probleme, intotdeauna ma gandesc ca nu exista problema fara rezolvare! Asa ca sper sa gasesti solutia cat de repede.

    Iar pe langa asta, imi dau seama ca sunt muuuulti oameni in situatii mai tragice (nu doar ipotetic... din pacate cunosc). Si nu ca ma bucura situatia lor sau ca eu stau mai bine (lol, tocmai ma gandeam ca macabru ar fi :)) ), dar ma face sa imi dau seama ca se poate trece peste.

    Si daca te gandesti vreodata sa te muti :D iti propun Danemarca... sunt aici de un an jumate si oamenii sunt super, in ciuda faptului ca se aude ca nordicii ar fi reci.

    Te pup si te sustin virtual & spiritual!

    RăspundețiȘtergere
  15. rezolvat! eu sunt o pofticioasa si bicuitii tai imi tot dau tarcoale:D nu stiu cum se poate rabda albinuta aia sa nu-i manance:)) te pup si te imbratisez cu drag.

    RăspundețiȘtergere
  16. offf...in cautarea mea disperata a unui loc de munca, cateodata ma gandesc si la pb asta. Daca dau peste o echipa sau un sef cu care nu ma inteleg si urla la mine la fiecare greseala care o fac, ca deh sunt la inceput, dar sa fie si de munca la greu ca la tine sa n-am timp nici sa merg la toaleta?!...Am mai trecut candva prin ceva asemanator si tot ce ma determinat sa rezist erau bani. Si la fel ca tine, intr-o tara straina, fara nimeni apropiat, am indurat mult, dar nu-mi pare rau.A ajutat la procesul meu de maturizare, era si varsta...Cred ca greutatile astea si problemele la serviciu ne ajuta cumva si ne fac mai puternici...Totul va fi bine, fi optimista! Te pup si ai grija de tine!
    Apropo, imi place poza aia cu biscuitii, saraca furnicutza, mi-a amintit de copilarie. Omoram furnici, le ingropam, le puneam flori, cruce si pietre :)) aaaa...si le vizitam zilnic, eram si io mica :P

    RăspundețiȘtergere
  17. Noi te incurajam si aici poti sa te descarci ca noi vom fi mereu aici sa te "ascultam"(vorba vine)..ctitim ce scrii tu si daca putem dam un sfat:D
    gaseste-ti repede un alt loc de munca...nu trebuie sa ne lasam calcate in picioare:)
    Bafta in toate si un weekend placutt
    :* >:d<

    RăspundețiȘtergere
  18. Mult curaj si rabdare! Si eu am avut un loc de munca oribil (am demisionat recent, desi nu imi permit financiar asa ceva, dar nu mai suportam). Cu facultate si master, la cea mai cea banca din Ro, primeam 9mil si ceva si stateam zilnic dupa program 1-2ore, stres cat cuprinde, mi-am distrus ochii in calculator si incercand sa fiu atenta sa nu gresesc, toti din birou voiau cate ceva in timp ce lucram, de sefi nu mai vorbesc.
    Cand munca devine centrul universului si principala sursa de nemultumiri, e cazul sa spui STOP. Sper sa iti gasesti ceva mai bun, nu merita sa induri atatea neajunsuri...

    RăspundețiȘtergere
  19. @Andrei Adina,daca se gasesc locuri de munca in Danemarca vin :P Nu sunt legata decat destul d eputin afectiv fata de Cehia,deci nu ma deranjeaza absolut deloc sa plec in alta tara.Apropo,in Danemarca trebuie sa cunosti daneza? Da-mi te rog un e-mail la bazardeimpresii@yahoo.com daca nu te deranjeaza,ca sa iti cer mai multe detalii.
    Multumesc pentru sustinere! Pupici si un weekend cat mai placut!

    @Karmen albinuta se straduie sa ii care si pentru restul furnicilor ei surori si frati :D
    Pupici! Am vazut ca ai rezolvat problema. Bravo!

    RăspundețiȘtergere
  20. @Federova ai fost tare dulce la faza cu furnicile :)) Eu plangeam cand omoram din greseala un gandac.Nu ingropam furnicile,dar fiecare vietate care a insemnat ceva pentru mine am ingropat-o in locuri "sfinte": cateii bunicii,rate sugrumate din greseala de sora mea (ea avea 4 ani atunci,eu 8 ani :D)
    Cat despre locul de munca,crede-ma ca nici nu ma plangeam daca eram bine sau macar decent platita.Nu stiu daca iti poate veni sa crezi,dar castig mai putin decat face un culegator de fructe in Spania sau Italia.Dar am ajuns aici ca sa fac munca customer manager-ului si a multora.Am fost angajata pentru ceva si in decurs de 9 luni mi s-au mai dat inca 20 sarcini pe langa ce era initial.Momentan rezist eroic,evident nu pot comenta nimanui ,dar psihic toti cedam cumva.Job ul asta ma face sa nu mai am incredere in fortele proprii,ma blazeaza si clar e nevoia de schimbare!
    Eu iti doresc multa bafta,sa gasesti un job pe placul tau.Iti tin pumnii! Pupici si un weekend fantastic!


    @Iry nuk multumesc pentru incurajari! Esti o draguta! Pupici virtuali :*

    RăspundețiȘtergere
  21. @Geo mult curaj si tie! Multumesc pentru cuvintele frumoase.Sa dea Dumnezeu sa ne fie bine si sa gasim ceva cum s-ar spune si pentru sufletul nostru.
    Si apropo bine ai venit in micul meu spatiu virtual!

    Te pup si multa bafta!

    RăspundețiȘtergere
  22. nu esti enervanta deloc , sa nu mai zici asa!!! admir fetele , care in afara de profesie ,greutati , etc mai fac si timp pentru blog. esti o dulcica. totul va fi bine!!!week-end placut!

    RăspundețiȘtergere
  23. Andreea si eu lucrez in ture de noapteeeeee! I hate it, dar nu am ce sa fac, daca nu as avea munca asta m-as descurca foarte greu cu bani, asa ca rezist si in fiecare dimineata ies de la job cu gandul ca imi rezerv o zi de rasfat pentru fiecare noapte petrecuta la munca!
    te pup! :)

    RăspundețiȘtergere
  24. Imi pare rau ca e atat de nasoala situatia...
    Sper din suflet sa gasiti ceva mai bun si tu si iubitul tau si sa va mutati la Praga.
    Pana atunci, multa putere sa treci peste si incearca sa nu mai bagi in seama toate rautatile si tipetele altora.
    te pup :*

    RăspundețiȘtergere
  25. Nu e niciun deranj :) Ti-am si trimis mail-ul.

    Te pup!

    RăspundețiȘtergere
  26. Andreea, îmi pare rău să aud că îţi merge dificil la locul de muncă. Sper, din tot sufletul, că situaţia se va schimba în mai bine. În caz de nu, reorientează-te spre un nou loc de muncă.

    Patronii sunt patroni, indiferent de ţară, iar deseori fac exces de zel şi cer şi imposibilul de la angajaţi. Tu să îţi cunoşti drepturile, să nu te laşi exploatată. La noi în ţară situaţia e din ce în ce mai rea. Cunosc un caz în care o doamnă lucrează la primărie, are o groază de atribuţii, iar săraca este remunerată cu doar 467 ron bani în mână!!! Am rămas mască când mi-a zis! Păcat...că mungem ca sclavii pe bani mărunţi.

    Încearcă să nu renunţi să lucrezi în Cehia. Presupun că nu e uşor printre străini, dar nici să te întorci în România şi să lucrezi pe 3 beţe.

    Te pup dulce, sper să aud că lucrurile s-au îmbunătăţit în timp! Să ai o seară plăcută!

    P.S: Îţi mulţumesc că m-ai pus la blog-roll (am făcut şi eu lucrul acesta). Eşti printre primele persoane care mi-a citit blog-ul şi îţi mulţumesc din suflet.

    Cheer up şi nu uita că eşti o fată inteligentă care trebuie să îşi cunoască valoarea, să se respecte şi să se facă respectată de cei din jur. Si patronii mai trebuie altoiţi din când în când...

    RăspundețiȘtergere
  27. @modniza weekend placut si tie! Pupici!

    @World of leea in ce domeniu lucrezi? tot in IT? Pupici! Eu am deja 7 ani de lucrat in ture,din timpul facultatii,deja imi ajunge... la inceput rezistam eroic si traiam mai mult noaptea.Iar atunci eram mega fericita pentru ca de salariul care il luam imi permiteam sa imi platesc chiria la camin,mancarea si imi mai ramaneau banuti si de ceva de imbracat si ceva distractii.

    @Camy multumesc pentru cuvintele frumoase! Pupici! :*

    @Andrei Adina l-am primit.Pupici si multumesc.Ti-am si raspuns la email finally!

    RăspundețiȘtergere
  28. Salut...Acum realizez ca tu nu stai in Romania.Sa stii ca m-a emotionat postarea ta.Si cred ca trebuie sa fie groaznic sa-ti dedici toata ziua job-ului si nici macar sa nu primesti respectul cuvenit.Se pare ca vorba romaneasca ca nu-ti face nimeni statuie daca esti dedicat si te implici,e mai valabila ca oricand.Eu te-as sfatui sa gasesti un job care sa-ti permita sa te si bucuri de banii pe care-i castigi.Viata e prea scurta si nu merita irosita doar pt ca in teorie si pe hartie ceva pare fabulos:)
    Oricum..daca iti place ceva foarte mult pot sa trimit si afara, eu sunt o mare iubitoare de makeupalley..si chiar ma intrebam de ce nu am face si noi pe blog un lucru asemanator in loc de blog sale:)Have a very relxing rest of the week-end:)

    RăspundețiȘtergere
  29. @Roxana multumesc pentru incurajari! Te citesc pentru ca imi place continutul blogului tau! Pupici!

    @Natasa multumesc! Esti o draguta! :*
    Ar fi frumos sa facem ceva de genul makeupalley.Pupici!

    RăspundețiȘtergere
  30. Andreea: nu este in IT, dar nici departe de asta, oricum am deja 6 ani vechime de munca in ture, tot din timpul facultatii, pot sa spun ca am crescut si am devenit adult la job-ul acesta! o adevarata lectie de viata, cu bune si rele!
    te pup! :)

    RăspundețiȘtergere
  31. nu esti enervanta deloc , sa nu mai zici asa!!! admir fetele , care in afara de profesie ,greutati , etc mai fac si timp pentru blog. esti o dulcica. totul va fi bine!!!week-end placut!

    RăspundețiȘtergere
  32. offf...in cautarea mea disperata a unui loc de munca, cateodata ma gandesc si la pb asta. Daca dau peste o echipa sau un sef cu care nu ma inteleg si urla la mine la fiecare greseala care o fac, ca deh sunt la inceput, dar sa fie si de munca la greu ca la tine sa n-am timp nici sa merg la toaleta?!...Am mai trecut candva prin ceva asemanator si tot ce ma determinat sa rezist erau bani. Si la fel ca tine, intr-o tara straina, fara nimeni apropiat, am indurat mult, dar nu-mi pare rau.A ajutat la procesul meu de maturizare, era si varsta...Cred ca greutatile astea si problemele la serviciu ne ajuta cumva si ne fac mai puternici...Totul va fi bine, fi optimista! Te pup si ai grija de tine!
    Apropo, imi place poza aia cu biscuitii, saraca furnicutza, mi-a amintit de copilarie. Omoram furnici, le ingropam, le puneam flori, cruce si pietre :)) aaaa...si le vizitam zilnic, eram si io mica :P

    RăspundețiȘtergere
  33. Te inteleg! Am lucrat intr-un mediu asemanator: angajati putini, volum de munca mare! Noroc cu colegii de munca care erau super ok. Iti doresc multa putere si te rog sa incerci sa fii mai optimista! Macar un pic si tot e bine! Azi nu-ti trimit pupicei, ci lots of hugs!

    RăspundețiȘtergere
  34. @Americanca multumesc pentru sustinere si pentru cuvintele frumoase.Intr-un fel sau altul va fi ok,cum ii spuneam si Ralucai,la noi e mai greu pentru ca vrem amandoi sa ne schimbam job ul,deci sansele sa plecam amandoi in Praga in acelasi timp,sunt mici.Adica sa gasim amandoi job in acelasi timp.
    Cat despre prietena ta,inseamna ca e o persoana puternica,dar sincer francezii cred ca sunt prima natie care nu suporta prea mult strainii.
    Cat despre indianul cu pricina,din pacate nu e vina lui,e vina firmelor care taie costurile cat mai mult si isi muta sediile in zone mai subdezvoltate.Bruma lor de engleza si accentul lor cu siguranta enerveaza un american.Eu personal iau contact chiar si in firma cu unii,cu altii la telefon si de cele mai multe ori am dificultati de ai intelege din cauza accentului.
    De exemplu,in firma in care lucrez,au mutat deja un proiect in India,iar oamenii care munceau pe proiectul ala au fost repartizati care cum au nimerit in alte echipe.
    Cat despre munca,nici noi nu eram insarcinati cu atatea proiecte pe cap,sa lucram in stilul asta haotic la inceput.Acum 9 luni lucrurile stateau altfel cand am ajuns eu in echipa asta,iar de anul trecut din noiembrie e pur si simplu teroare.Iar intre noi colegii incercam sa ne intelegem,insa din cauza stresului la un moment dat altii baga bete in roate.Nu mai vorbesc de faptul ca unii nu sunt calificati pentru pozitia in care sunt,si au fost adusi cu forta pe motivul "business needs"...

    Te pup si sper sa ai un weekend minunat,desi ziua asta spui ca nu ti-a mers chiar ok.

    RăspundețiȘtergere
  35. Sunt alaturi de tine-stiu prin ce treci pentru k nu mi-a fost deloc usor la inceput,atunci cand am capatat dupa cautari indelungi si obositoare,in sfarsit-un loc de munca!!!si chiar nu mai era cazul sa"suflu",din pacate..in sensul k de multe ori am stat si peste program si oricat de corecti ar fi nemtii,munca mea nu era indeajuns rasplatita sau pe masura apreciata..pana cand le-am aratat eu ca de fapt"regulile"le fac eu si am plecat de acolo,fara sa-mi pese ca ei nu se vor descurca,mai ales cu un angajat in minus..stiu k m-au sunat cu saptamanile la rand sa ma intorc,am primit si promisiuni duble de salariu si chiar daca in momentele alea poate eram disperata sa muncesc-pt k inca nu gasisem un alt loc de munca,doar voiam ceva cu adevarat bun doar de asta si plecasem de acolo,nu am cedat deloc!ei chiar imi ziceau la un moment dat ca gata am obtinut ce imi doream,ca ce imi pot dori mai mult insa nu ma mai intorceam pentru nimic in lume-asta voiam sa stau departe de oamenii si locul unde nu ma imteam bine!:)si treptat,cu putina rabdare,energie pe masura am gasit job-ul viselor mele:)sunt convinsa ca puteam sa nu-l gasesc din prima,insa Dumnezeu mi-a rasplatit cel mai frumos momentele mele de frustrare si disperare..sper din suflet ca Dumnezeu sa fie alaturi si de tine acum cand treci prin clipele astea"critice",in special pentru a-ti oferi conditii si colectiv mult mai bun pentru munca..
    te imbratisez cu mare drag,iubita..chiar imi doresc sa ne mai povestesti cum evolueaza lucrurile pe acolo,pe la tine..daca tu nu ai chef de pupici,eu iti trimit un milion de besitos pentru momentele alea in care ai cel mai mare nevoie de ei:*:*:*::*:*::*:**:*:*:*:*

    RăspundețiȘtergere

Mâzgâleli:

Supercounters


StatCounter