Just a quick note...

 Working with stupid people has given me the opportunity to value myself higher and to stop making progress, at the same time.


Andreea

5 comentarii:

  1. Candva printr-a 6a m-am mutat intr-un liceu de renume din oras, de la o scoala de cartier. Socul nu a fost mare in privinta nivelului de educatie si cultura fiindca in anul acela venind foarte multi directorii nu am vrut sa strice clasele de elita, care oricum erau complete si studiau franceza intensiv(se daduse un examen cu un an in urma si nu te puteai muta acolo pur si simplu), ci la nivel de mofturi si figuri. Majoritatea copii de bani gata.
    Asa ca nu mi-a fost greu sa iau startul si sa imi continui obsesia notelor mari si a premiului I,am dus-o bine pana la admiterea la liceu. Vanitatea si ambitiile mele aveau context prielnic,nici nu concepeam sa nu fiu prima din clasa.
    Numai ca atunci cand am sustinut examenul de admitere la liceu am optat pentru cel mai bine cotat profil, bilingva engleza. Si uite asa am ajuns sa am colegi asemenea mie, care pe langa acelasi obicei de a lua cele mai mari note aveau si cateva atuuri. Spre exemplu nu s-a mai tinut cont de momentul cand am inceput sa studiem engleza si ne-au amestecat, cativa printre care si eu incepusera engleza dintr-a 6a, ei dintr-a 2a...am avut un soc,mi se parea imposibil sa tin pasul cu ei, aveau mult prea multa materie inainte, profesorul nu dadea 2 bani pe handicapul nostru pe motiv ca nu ne-a pus el sa dam la bilingva, ei te taxau si radeau la orice greseala in materie...cateva luni a trebuit sa stau sa privesc(si sa plang) cum imi umplea "teacher" caietul de corecturi cu rosu si cum ne critica in fata clasei,erau prea multe de recuperat si timpul prea scurt.Scorul a fost atat de strans incat la sfarsitul anului cu 9,74 am luat premiul III.Mai ca nu am facut o criza de nervi, imi aminteam de vremurile bune cand eu eram the one and only, cand nu trebuia sa lupt cu nimeni. Apoi mama vazandu-ma asa amarata m-a intrebat daca eu preferam sa fiu prima intre unii care n-au nicio treaba cu cartea si abia scot doua propozitii corecte sau a 3a intre cei care aveau toate resursele si sansele sa ma depaseasca.Si cata dreptate avea...acolo niciodata nu a fost nevoie de vreun efort suplimentar,nu m-am zbatut,imi faceam temele si in ultimul moment caci stiam ca oricum nu am concurenta serioasa.Pe cand la liceu vrand nevrand a trebuit sa trag cu dintii, sa stau cu BBC-ul in fata sa invat cuivinte si sa redactez si mai ales corectez compuneri, sa ascult casete in engleza, sa-mi scot cuvintele noi pe manuale. Cum veneam de la scoala incepeam antrenamentul caci oricum avand 7 ore pe saptamana aveam cam zilnic engleza si deci noi teme.Mi-a fost greu si sila si am si ajuns sa urasc engleza, era un stres, dar imi dau seama ca daca nu se intampla asa dormeam pe mine o viata cu certitudinea ca stiu tot.
    Plus ca cele mai multe carti le-am citit atunci,obligata ce-i drept contra notei,dar daca nu era asa nu miscam un deget, citeam tot porcarioare fara substanta. Atunci ma vaitam toata, ma lau capul cand vedeam bibliografia de lucru,acum sunt recunoscatoare.
    Cert e ca oamenii mici gadila orgoliul prin comparatie...dar numai cei mari te vor face sa evoluezi.
    Hugs

    RăspundețiȘtergere
  2. Procesul stagneaza doar daca asta vrei tu, nu trebuie sa aiba vreo legatura cu altii, poate doar una indirecta ( si in cazul asta nu ii vad pe ei "vinovati" ).
    Oricum, procesul se reia cand consideri ca poti si vrei mai mult. Nu-i bai in nici unul din cazuri. :D

    RăspundețiȘtergere
  3. Cateodata chiar ai nevoie si de astfel de persoane in preajma pentru a fi mai degajat, nu-i ok nici sa traiesti si sa lucrezi secunda de secunda ca pentru Triatlon.:)

    RăspundețiȘtergere
  4. make the stupid people shut up ! OMG =)) hahahahahaahahaha , rad cu lacrimi !

    RăspundețiȘtergere
  5. Candva printr-a 6a m-am mutat intr-un liceu de renume din oras, de la o scoala de cartier. Socul nu a fost mare in privinta nivelului de educatie si cultura fiindca in anul acela venind foarte multi directorii nu am vrut sa strice clasele de elita, care oricum erau complete si studiau franceza intensiv(se daduse un examen cu un an in urma si nu te puteai muta acolo pur si simplu), ci la nivel de mofturi si figuri. Majoritatea copii de bani gata.
    Asa ca nu mi-a fost greu sa iau startul si sa imi continui obsesia notelor mari si a premiului I,am dus-o bine pana la admiterea la liceu. Vanitatea si ambitiile mele aveau context prielnic,nici nu concepeam sa nu fiu prima din clasa.
    Numai ca atunci cand am sustinut examenul de admitere la liceu am optat pentru cel mai bine cotat profil, bilingva engleza. Si uite asa am ajuns sa am colegi asemenea mie, care pe langa acelasi obicei de a lua cele mai mari note aveau si cateva atuuri. Spre exemplu nu s-a mai tinut cont de momentul cand am inceput sa studiem engleza si ne-au amestecat, cativa printre care si eu incepusera engleza dintr-a 6a, ei dintr-a 2a...am avut un soc,mi se parea imposibil sa tin pasul cu ei, aveau mult prea multa materie inainte, profesorul nu dadea 2 bani pe handicapul nostru pe motiv ca nu ne-a pus el sa dam la bilingva, ei te taxau si radeau la orice greseala in materie...cateva luni a trebuit sa stau sa privesc(si sa plang) cum imi umplea "teacher" caietul de corecturi cu rosu si cum ne critica in fata clasei,erau prea multe de recuperat si timpul prea scurt.Scorul a fost atat de strans incat la sfarsitul anului cu 9,74 am luat premiul III.Mai ca nu am facut o criza de nervi, imi aminteam de vremurile bune cand eu eram the one and only, cand nu trebuia sa lupt cu nimeni. Apoi mama vazandu-ma asa amarata m-a intrebat daca eu preferam sa fiu prima intre unii care n-au nicio treaba cu cartea si abia scot doua propozitii corecte sau a 3a intre cei care aveau toate resursele si sansele sa ma depaseasca.Si cata dreptate avea...acolo niciodata nu a fost nevoie de vreun efort suplimentar,nu m-am zbatut,imi faceam temele si in ultimul moment caci stiam ca oricum nu am concurenta serioasa.Pe cand la liceu vrand nevrand a trebuit sa trag cu dintii, sa stau cu BBC-ul in fata sa invat cuivinte si sa redactez si mai ales corectez compuneri, sa ascult casete in engleza, sa-mi scot cuvintele noi pe manuale. Cum veneam de la scoala incepeam antrenamentul caci oricum avand 7 ore pe saptamana aveam cam zilnic engleza si deci noi teme.Mi-a fost greu si sila si am si ajuns sa urasc engleza, era un stres, dar imi dau seama ca daca nu se intampla asa dormeam pe mine o viata cu certitudinea ca stiu tot.
    Plus ca cele mai multe carti le-am citit atunci,obligata ce-i drept contra notei,dar daca nu era asa nu miscam un deget, citeam tot porcarioare fara substanta. Atunci ma vaitam toata, ma lau capul cand vedeam bibliografia de lucru,acum sunt recunoscatoare.
    Cert e ca oamenii mici gadila orgoliul prin comparatie...dar numai cei mari te vor face sa evoluezi.
    Hugs

    RăspundețiȘtergere

Mâzgâleli:

Supercounters


StatCounter