O sa incerc pe cat posibil sa va relatez aproximativ doar lucrurile frumoase petrecute in vacanta mea din Romania.Daca venirea de aici in Romania a decurs perfect,desi aveam 20 ore fara somn ,in Bucuresti ma simteam ca un zombi,compania fetelor de care v-am povestit aici mi-a facut mare placere.Si tot am stat atunci,cateva ore bune la povesti si spre surprinderea mea nimeni nu parea sa se plictiseasca.
Cu aceleasi fete m-am regasit in Bucuresti la intoarcerea mea in afara de Ina care nu a mai putut veni plus alte cateva bloggerite pe care le vazuse sincer pentru prima data.Intalnirea de data asta a fost tare scurta,conditionata de plecarea mea spre aeroport.Nu am reusit cu unele sa scot decat doua cuvinte,stiti voi,a depins mult felul cum ne am asezat la masa si fiecare de cat chef avea de vorba.Sper sa nu ratez sa mentionez vreo fata,dar din ce imi amintesc eu ,m-am gasit cu Jully,cu Anaissa,cu Andreea,cu Mirela,cu Ioana juatatea roz a acestui blog,Cristina,Katynel si Georgiana. Nu o sa mai spun nimic despre fiecare in parte pentru ca nu am reusit sa le cunosc prea bine,dar cum va puteti imagina,m-am simtit minunat in prezenta lor.
Cu fix o zi inainte de Pasti,am intrat pe Facebook si fiind taguita intr-o poza a unei prietene si totodata a unei foste sefe,am incercat sa aflu care mai e viata ei.Nu am mai pastrat asa legatura cu ea de cand am plecat din Romania,pentru ca fiind programul meu asa haotic,chiar trebuie sa ma stradui sa dau de cineva.Matusa mea uitandu-se pe ce faceam eu,ma intreaba daca tipa din poza sunt eu.Ii zic ca nu,si citesc un comentariu al fotografiei adaugat apoi cu cateva secunde inainte de altcineva... A avut un soc.Am izbucnit in plans instant.Paula murise.De ce murise nu stiam,nu am stat sa ii rascolesc profilul si ma stresa matusa mea cu intrebarea "vai de ce a murit?" .Serios,e important asa de ce a murit un om sau de faptul ca a murit si ca nu merita poate Dumnzeu sa il ia la doar 34 ani ai ei?!
Apoi m-am simtit brusc vinovata,ca nu am mai reusit sa vorbesc cu ea,m-am intrebat oare cum e posibil ca toata lumea care aud ca moare sa moara de ... cancer.Nu cred ca exista nici o boala pe pamantul asta care sa fie mai devastatoare,nimic nu e mai greu decat sa stai sa iti astepti moartea,sa stii ca oricum ar fi,orice ai face,doar o minune te va salva.Nu mai punem la socoteala durerea celor dragi,care nu stiu cum sa faca sa te simti macar in ultimele clipe ale vietii cat mai bine cu putinta,sa te consoleze si nu prea,sa te incurajeze,pentru ca cu siguranta astfel de oameni care au trecut prin Iadul ala au avut nevoie de asa ceva... De dragoste si incurajari.
De ce a trebuit sa moara o femeie,ca alte 10 femei,cunoscute de-ale ei,sa se duca sa faca testul papanicolau? De ce eu pana acum nu l-am facut decat o data in viata mea si acum imi e inima cat un purice si vreau sa il fac cat mai repede... macar sa stiu daca am ceva sau nu.....
Nu am fost prea apropiata de Paula,dar mi-a fost mereu draga,era genul de persoana mereu cu zabetul pe buze,vesela,careia nu ii pasa ca avea 10 kg in plus sau in minus,care stia sa aprecieze un om chiar daca era mai prost imbracat sau mai needucat.Tot Paula a fost cea care venita aici,mi a dat referinte,care s-a oferit sa ma ajute.Cum pot eu oare sa ignor faptul ca a murit? Ca asa dintr-o data nu mai e?... Sper acolo unde e,sa ii fie bine si sa fie mai fericita decat a fost cand a plecat de aici...
Cand m-am intors am avut un ditai bagajul,din vina mamei evident,care mi-a indesat toate cele.In final am renuntat la el,si am reusit sa prind avionul.Alta intaplare nefericita,ajunsa acasa am constatat ca laptopul meu,care l-am cumparat acum 6 luni,nu ii mai merge display ul pentru ca mi-a alunecat geanta de pe mana in gara in Bucuresti... Faptul ca am fost in Romania mie mi-a adus numai nenorociri,si zau incerc sa fiu cat mai optimista cu putinta,am venit cu laptop busit,cu bani in minus,cu nervi si cu stress si mai obosita decat am plecat.Pentru ca altii in loc sa se multumeasca sa te vada acolo o ora -doua,prefera sa te hartuiasca prin telefon cu "noi cand ne vedem? stai mai mult cu mine" si asta nu generata din iubirea lor fata de mine,ci doar asa de amorul artei.
Ah si m-am gasit si cu o prietena draga in Braila,si asa scurt a fost timpul petrecut cu ea.Pff.. Dar sunt convinsa ca vom recupera in alte ocazii.Am avut placerea de a o cunoaste si pe Flori,fata din spatele acestui blog.Din pacate n-am reusit sa ne gasim decat o singura data,din cauza mea,ca in ultima zi am tot fost ocupata cu bagajul.Sa va mai zic ceva,ca sa fiti putin "invidioase" pe mine? M-am intalnit chiar si cu tipa care se afla in spatele firmei Make Up Shop Cristina.O tipa super de treaba.
Tot ce imi doresc acum e sa fie 15 iulie.Vreau o vacanta adevarata,nu nebunia de vacanta din Romania...
Si sa atasez totusi si cateva poze cu produsele cumparate de mine si primite unele dintre ele:
Nu le-am putut cuprinde pe toate in fotografii,la unele a trebuit sa renunt la aeroport (de exemplu lotiunea micelara Bioderma etc),nu le puteam lua pe toate.
In caz ca va era dor de mine,atasez pozele in care era singura.Nu as vrea apoi sa fiu acuzata ca folosesc imaginea altcuiva,asa ca am decis sa nu public nici o poza cu nici o blogerita.
Aici eram pe faleza:
Desi postarea asta a venit dupa 10 zile de absenta din blogosfera,sper ca nu ati uitat de mine :) De maine ma voi mobiliza si voi reedita niste postari ramase in draft la "prafuit" :)
Pupici,
Andreea
